UNIVAC (UNIVersal Automatic Computer) a fost primul calculator electronic proiectat şi vândut pentru a rezolva probleme comerciale. Calculatorul UNIVAC conţinea aproximativ 5.000 de tuburi electronice, ocupa un volum de 25 metri cubi şi avea o greutate de 8 tone. În perioada 1951 - 1957 au fost achiziţionate un număr de 48 calculatoare UNIVAC de către o mare varietate de clienţi guvernamentali şi comerciali.
 

UNIVAC a fost succesorul primului calculator electronic de uz general, ENIAC (Electronic Numerical Integrator And Calculator). ENIAC a fost construit pentru armata Statelor Unite ale Americii de către fizicianul american J. Presper Eckert şi inginerul electronist John Mauchly între anii 1943 şi 1946. În perioada 1947 şi 1948 Eckert şi Mauchly au construit un calculator mai performant, numit EDVAC (Electronic Discrete Variable Automatic Computer), care a încorporat câteva inovaţii importante ale matematicianului american de origine maghiară, John von Neumann. În decembrie 1948, Eckert şi Mauchly au părăsit Universitatea Pennsylvania, unde au lucrat pînă atunci, şi au pus bazele companiei de calculatoare Eckert-Mauchly. În august 1949 ei au livrat corporaţiei Northrup calculatorul numit BINAC (BINary Automatic Computer), pentru controlul proiectilelor. BINAC avea să fie prototipul pentru sistemul comercial UNIVAC.

În martie 1951 Eckert şi Mauchly au livrat primul UNIVAC pentru Biroul de Recensământ al Statelor Unite (U.S. Census Bureau). UNIVAC a câştigat atenţia naţiunii în 1952, când generalul Dwight D. Eisenhower a candidat împotriva lui Adlai E. Stevenson la prezidenţialele Statelor Unite. Un UNIVAC a fost folosit la televiziunea naţională pentru a estima rezultatele. Bazat pe informaţia rezultată dintr-un eşantion redus de voturi, de numai câteva procente, UNIVAC a estimat o victorie netă pentru Eisenhower. Televiziunea naţională a întârziat anunţarea rezultatelor până când au fost numărate un număr mai mare de voturi. Când în sfârşit acestea au fost numărate, concluzia a fost că UNIVAC a prezis rezultatul corect. Această demonstraţie reuşită a contribuit în mare măsură la creşterea popularităţii UNIVAC-ului şi de asemenea la formarea opiniei publicului vizavi de calculatoare.

UNIVAC, conţinea multe îmbunătăţiri comparativ cu predecesorul său, ENIAC. Numărul tuburilor electronice a fost redus de la 19.000 în ENIAC, la aproximativ 5.000 în UNIVAC. UNIVAC, cu un volum de 25 metri cubi de dulapuri, ar fi putut umple un garaj întreg. Cu toate acestea, ocupa mai puţin spaţiu decât ENIAC. UNIVAC cântărea 8 tone comparativ cu cele 30 ale ENIAC-ului şi consuma 100 KW faţă de cei 175 consumaţi de ENIAC. In ciuda tuturor îmbunătăţirilor aduse lui UNIVAC, comparativ cu ENIAC, a fost, totuşi, foarte ineficient comparativ cu standardele din ziua de azi.

Ca şi predecesorul sau, UNIVAC folosea sistemul zecimal cu tuburi electronice, făcând numărători până la 10 şi de la capăt, în fiecare şir de tuburi în spaţiul de înmagazinare a operaţiilor aritmetice. Memoria UNIVAC-ului, care reţinea datele şi programele, era construit din tuburi cu mercur. Aceşti cilindrii orizontali conţineau mercur lichid care transmitea vibraţii acustice ce reprezentau datele înmagazinate şi valori de instrucţiuni. Fiecare linie de memorie putea să acomodeze 1024 de cuvinte, iar fiecare cuvânt putea să reţină o valoare numerică de 12 cifre sau 2 valori de instrucţiune de 6 caractere. Datele externe puteau fi citite de pe banda magnetică sau cartele perforate. Datele puteau fi salvate pe bandă magnetică, sau puteau să fie tipărite la imprimante. UNIVAC, putea să efectueze 1905 operaţii pe secundă. Proiectat iniţial pentru aplicaţii comerciale, UNIVAC a avut performanţa bună cu numere zecimale cu precizie fixă, dar şi date de tip alfanumeric. Printre primii clienţi ai UNIVAC-ului au fost agenţiile guvernamentale, A. C. Nielsen Company, the Prudential Insurance Company şi General Electric Appliance Division. Calculatoarele UNIVAC au fost folosite în multe scopuri, printre care contabilitate şi prelucrare de date.

Înainte ca Eckert şi Mauchly să înceapă producţia sistemului UNIVAC, ei şi-au dat seama că ar avea nevoie de un suport financiar masiv pentru începerea fabricaţiei în serie a sistemului şi pentru întreţinerea acestora.

Acesta era un fapt real, ţinând cont că majoritatea clienţilor doreau să închirieze aceste calculatoare în loc să le cumpere, datorită costului ridicat al acestora, de aproximativ 1 milion $. Datorită dificultăţilor financiare, Remington Rand a cumpărat compania de calculatoare Eckert-Mauchly în 1950 şi i-au schimbat numele în Divizia Univac a firmei Remington Rand. La începutul anilor 1950 o altă companie şi anume Electronic Research Associates (ERA) din St. Paul, Minnesota, a început să construiască calculatoare pentru aplicaţii ştiinţifice care necesitau o precizie aritmetică mai mare decât cea asigurată de UNIVAC. În 1952 Remington Rand a cumpărat ERA şi cele 2 grupuri au lucrat împreună la producerea modelelor următoare ale seriei calculatoarelor UNIVAC.