|
1936 John Dvorak a creat o tastatură care
putea fie foarte uşor utilizată. Această
tastatură a fost concepută astfel încât cele mai puţin utilizate
taste să fie în colţurile exterioare, iar cele mai utilizate
taste să fie în centru, la îndemâna degetelor utilizatorului.
|
 |
|
1956 Odată cu introducerea tranzistoarelor ca
principale componente ale calculatoarelor, acestea vor deveni
mult mai mici. Aceste dispozitive de mărimea unei unghii de
deget, sunt tot mai mult folosite la computere pentru a înlocui
tuburile vidate de mărimea unui pumn, ca principale elemente
logice. Tranzistoarele generează mai puţină căldură decât
tuburile vidate, ceea ce înseamnă că computerul având la bază
tranzistoare ar trebui să fie mai sigure. Producătorul american
Sperry Rand, fabricant al UNIVAC a lansat UNIVAC II, care se
bazează în parte pe tranzistori. |
|
1957
Cercetătorii de la IBM au realizat acum o
imprimantă cu ace care poate imprima până la 500 de caractere pe
minut. Imprimanta cu ace poate atinge această viteză având - în
loc de taste separate – 24 de ace minuscule, aranjate în formă
de dreptunghi. Oricare din aceste ace pot fi împinse în sus
pentru a imprima forma caracterului dorit. Aceste forme sunt
apoi presate pe o bandă de cerneală pentru a imprima caracterul
pe hârtie. Aceste imprimante performante la calculator ar putea
reprezenta sfârşitul maşinii de scris. |
|
1966 IBM creează primul sistem de stocare pe
disc, numit IBM RAMAC 305. Acesta putea să stocheze 5 MB de date
pe 50 de tambururi lungi de 60 de centimetri. |
 |
|
1967 IBM creează primul floppy-disk. |
|
1971
Intel a lansat un microprocesor, un
produs care a influenţat viitorul calculatoarelor. În timp ce
lucrau la proiectarea unui nou calculator, inginerii şi-au dat
seama că performanţele calculatorului puteau fi îmbunătăţite la
costuri mai mici, dacă cele 12 cipuri care executau toate
sarcinile ar fi fost înlocuite cu un singur cip care să
efectueze toate sarcinile. Noul microprocesor conceput de Ted
Hoff a fost numit Intel 4004. Fiecare cip conţin însă 2300 de
tranzistoare, care pot executa 60.000 operaţii pe secundă.
Microprocesorul Intel 4004 avea un bus de 4-biţi, o viteză de
tact de 108 KHz şi era bazat pe o tehnologie de 10 microni.
Dimensiunea lui era de 3
× 4 mm, la un preţ de
$200 bucata. |
 |
|
1971 IBM introduce "memory disk"-ul, numit şi
"floppy disk", un disc flexibil de 8 inci de plastic acoperit cu
un strat de oxid de fier. Acesta a fost iniţial creat pentru a
încărca microcodul în controller pentru "Merlin" (IBM 3330). A
devenit rapid un mediu de stocare foarte popular.
|
 |
|
1972 Intel a scos pe piaţă un nou
microprocesor: 8008. Acesta a avut îmbunătăţiri semnificative
faţă de predecesorul său, 4004. Pentru prima dată, un
microprocesor a putut să facă diferenţa între litere mici şi
majuscule, toate cele 10 cifre, semne de punctuaţie şi alte
simboluri Intel 8008 rula la o viteză de tact de 200 KHz, avea
un bus de 8 biţi, folosea 3500 de tranzistoare, bazate pe o
tehnologie de 10 microni. |
 |
|
1973 În anii 1950, G. Drummer, un inginer din
Anglia, a lucrat mulţi ani la sistemele radar. Mulţumită
tranzistorului, aceste sisteme şi-au redus dimensiunile,
devenind mai sigure. Drummer şi-a dat seama de implicaţiile unei
astfel de miniaturizări şi a realizat că ar fi mult mai bine să
existe componente care să aibă deja tranzistoare, capacitori şi
rezistori integraţi şi nu individuali, şi legaţi prin fire de un
panou. Cercetările au dus la apariţia circuitului integrat sau a
cipului cu silicon. Producătorul Texas Instruments este hotărât
să producă în masă primul cip care foloseşte care foloseşte
integrarea pe scară largă (LSI) a mii de componente electronice.
Texas Instruments şi-a împărţit cipul în patru unităţi – o
unitate aritmetică, una de înregistrare, o secţiune de control
şi o cale pentru date. În total, există peste 10.000 de
componente pe un cip de doar un centimetru pătrat. |
|
1974 Intel şi Zilog (firmă înfiinţată de
nişte ingineri plecaţi de la Intel) lansează noi
microprocesoare. Intel 8080 era de cinci ori mai rapid decât
predecesorul său, 8008. 8080 rula la o viteză de tact de 2 MHz,
avea un bus de 8 biţi, folosea 6000 de tranzistoare, era bazat
pe o tehnologie de 6 microni. Zilog Z-80 putea să ruleze orice
program creat pentru 8080 şi includea un număr dublu de
instrucţiuni. |
 |
|
1976 Intel lansează microprocesorul 8085 la 5
MHz, cu un bus de 8 biţi, o viteză de 370.000 de instrucţiuni pe
secundă şi care folosea 6500 de tranzistoare bazate pe o
tehnologie de 3 microni. În acelaşi an Zilog lansează Z80 la 2,5
MHz, un microprocesor pe 8 biţi, care avea un set de
instrucţiuni de Intel 8080 îmbunătăţite. |
|
1978 Intel lansează microprocesorul 8086 la
4.77 MHz, care a fost creat de doi ingineri în numai trei
săptămâni. Folosea regiştri pe 16 biţi, un bus de 16 biţi şi
29.000 de tranzistoare, folosin o tehnologie de 3 microni.
Preţul acestuia era de $360. 8086 putea executa 330.000 de
instrucţiuni pe secundă. Au mai apărut apoi procesoare la 8 MHz
şi 10 MHz. |
|
1978 Unităţile şi dischetele de 5 1/4 inci au
fost lansate de Shugart Associates în 1976. Acestea au fost
rezultatul cererii companiei Wang Laboratories de a produce
dischete suficient de mici pentru a putea fi folosite de un
calculator personal, pentru că dischetele de 8 inci erau
considerate a fi prea mari pentru scopul acela. În 1978, mai mul
de 10 producători au început să producă unităţi şi dischete de 5
1/4 inci.
|
 |
|
1979 Microprocesorul Motorola 68000 a
prezentat o viteză mult mai mare decât cea a predecesorilor săi.
Acest procesor de performanţă mare şi-a găsit locul în staţii de
lucru foarte puternice, create pentru programe de grafică
intensivă, des folosite în inginerie. În acelaşi an, Intel a
lansat procesorul 8088, la 4,77 MHz. |
1980 Seagate Technology a fost compania care a
creat prima unitate de hard disk pentru microcalculatoare. Disul
avea o capacitate de 5 Mocteţi de date, cam de cinci zeci de ori
mai mult decât o unitate standard de floppy disk, şi încăpea
exact în spaţiul unei unităţi de floppy disk. Hard disk-ul avea
el însuşi un tambur rigid metalic, acoperit pe ambele părţi cu
un strat de material magnetic care stoca date. Cu toate
beneficiile de mărire a capacităţii de stocare, hard disk-urile
aveau un singur dezavantaj: portabilitatea lor era redusă
deoarece acestea erau permanent instalate în calculator.
Seagate Technology s-a format în 1979 în urma unei conversaţii
dintre Alan Shugart şi Finis Conner, care au lucrat împreună la
IBM. Cei doi au decis să fondeze o companie după ce au avut idee
de a micşora hard disk-urile la dimensiunile standardei dischete
de 5 1/4 inci. După ce au lansat primul lor produs, Seagate a
atras mulţi clienţi renumiţi, cum ar fi: Apple Computer şi IBM.
Depă numai câţiva ani, au fost vândute 4 milioane de unităţi.
|
|
1980 Intel creează microprocesorul iAPX-432
pe 32 de biţi. Intel lansează apoi 80286 ca un pas între 8086 şi
432. În acelaşi an, Intel introduce coprocesorul matematic 8087. |
 |
1980 Prima unitate de stocare optică
avea de 60 de ori capacitatea unei dischete de 5 1/4 inci.
Dezvoltat de Philips, discul stoca datele prin arderea cu
laserul a unor urme care nu puteau fi şterse, făcându-l astfel
folositor pentru stocarea unor date care nu trebuiau
actualizate. După doi ani, Philips a creat un disc optic care
putea fi şi şters, folosind un material special, astfel
rezultând un un disc cu o mare capacitate şi care putea fi şters
şi reinscripţionat.
Discul optic este produs prin înregistrarea de informaţii în
formă de spirală cu o rază laser pe o suprafaţă fotosensibilă.
Suprafaţa pe care sunt scrise informaţiile este protejată de
două straturi de plastic. La discurile optice care pot fi
şterse, numite şi discuri magneto-optice, întreaga suprafaţă de
metal este magnetizată într-o singură direcţie. În loc de a
înregistra informaţiile permanent prin topirea de găuri în
metal, laserul încălzeşte locul până la nivelul de topire,
pentru ca un magnet să inverseze direcţia fluxului magnetic.
Prin reîncălzirea discului se restabileşte orientarea, şi deci
se şterge. |
|
1981 Sony
creează primele unităţi şi dischete de 3
1/2 inci. Prima companie
importantă care să adopte dischetele de 3 1/2
inci a fost Hewlett-Packard în
1982, eveniment în care s-a standardizat acest
tip de dischete pe lângă celelalte formate de 3 1/4
inci, 3 inci şi 3,9
inci. |
 |
|
1982 Intel lansează microprocesorul 80286 la
6 MHz. Acesta avea un bus de 16 biţi, 134.000 de tranzistoare
bazate pe o tehnologie de 1,5 microni şi fiecare costa $360. |
|
1984 NEC lansează
microprocesorul V20 la 8
MHz, prima clonă a microprocesorului
8088 produs de Intel.
De asemenea, NEC lansează şi microprocesorul V30
la 8 MHz, prima clonă a lui Intel 8086.
Ambele foloseau 63.000
de tranzistoare. |
1985 Noile CD-ROM-uri erau bazate pe CD-urile
de muzică, şi aveau o capacitate de 550 Mocteţi. Capacitatea lor
era suficient de mare astfel încât rareori puteau fi umplute,
iar dacă erau umplute, conţineau informaţii care ocupau mii de
pagini pe hârtie.
Primul produs pe CD-ROM de interes general după lansarea
acestuia de Philips şi Sony în 1984 a fost "Enciclopedia
Electronică Grolier", carea a apărut în 1985. Cele 9 milioane de
cuvinte din enciclopedie ocupau doar 12% din spaţiul disponibil.
În acelaşi an, companiile de calculatoare şi electronică au
lucrat împreună pentru a stabili un standard astfel încât orice
calculator să poată accesa informaţiile de pe CD-ROM-uri.
|
 |
1986 Compaq a întrecut firma IBM când a
lansat Deskpro 386, primul calculator de pe piaţă care să
folosească noul cip al firmei Intel, 80386, microprocesor pe 32
de biţi, cu 275.000 de tranzistoare, bazate pe o tehnologie de
1,5 microni. Cu 4 milioane de operaţii pe secundă şi cu 4
Kocteţi de memorie, 80386 a dat PC-urilor o viteză şi o putere
mult mai mare decât predecesorii săi. Acesta avea un preţ de
$299.
Noul microprocesor 386 a adus cu el o nouă arhitectură pe 32 de
biţi, o îmbunătăţire semnificativă faţă de arhitectura pe 16
biţi a celorlalte microprocesoare. Acesta avea două moduri de
operare, unul în care emula vechile cipuri x86, dând o
compatibilitate cu cele vechi, şi altul în care se profita la
maxim de noile tehnologii. Acest microprocesor a făcut ca
programele de grafică să devină mult mai practice. După
un an, Intel lansează microprocesorul 80386DX la 20 MHz, iar
apoi la frecvenţe şi mai mari. |
 |
1989 Intel lansează microprocesorul 80486 şi
cipul coprocesor/RISC i860, fiecare
conţinând mai mult de 1 milion de tranzistori. Microprocesorul
RISC avea o unitate aritmetică şi logică pe 32 de biţi (parte
componentă a CPU-ului care rezolvă operaţiile, cum ar fi
adunarea şi scăderea), o unitate de virgulă mobilă pe 64 de biţi
şi o frecvenţă de ceas de 33 MHz.
Cipul 486 a rămas similar în structură ca şi predecesorii săi,
cipurile 386. Ceea ce diferenţia cipurile 486 erau seturile de
instrucţiuni optimizate. Microprocesoarele 486 dublau
performanţa celor 386 fără însă a mări frecvenţa de ceas. Preţul
iniţial era de $900. |
 |
|
1989 Creative Labs lansează Sound Blaster,
prima placă de sunet pe 8 biţi mono pentru PC. |
|
1989 Motorola anunţă
microprocesorul 68040, cu aproximativ
1,2 milioane
de trazsistoare.
Datorită dificultăţilor tehnice, nu a fost
produs până în 1991, cu toate că era
promis în Ianuarie 1990.
Microprocesorul 68040 pe 32
de biţi, la
25 MHz, a integrat o
unitate de virgulă mobilă şi cache pentru
date. Apple a folosit a treia generaţie
de cipuri 68000 în calculatoarele
Macintosh Quadra. |
 |
|
1990 IBM lansează plăcile grafice XGA MCA,
pentru a le înlocui pe cele VGA. Sunt suportate rezoluţii de 640
× 480 şi 1024
× 768, cu până la
65.536 de culori în modul 640 ×
480. În acelaşi timp, IBM intră în grupul VESA, făcând astfel
publice specificaţiile pentru XGA. |
|
1991 Advanced Micro Designs (AMD) introduce
microprocesorul Am386DX, prima clonă a cipului Intel 386DX, la
viteze de 20 MHz şi 40 MHz. În acelaşi an Intel introduce
microprocesoarele 486 la 50 MHz, acestea fiind bazate pe o
tehnologie de 0,8 microni.
|
|
1991
Creative Labs
lansează Sound Blaster Pro Deluxe, prima
placă de sunet stereo pentru PC-uri. |
|
1992 Intel lansează microprocesorul i486DX2,
viteze de tact de 25/50 MHz (externă/internă). DX2 a fost doar
un 486 la 25 MHz care avea o viteză internă dublă. Preţul unuia
era de $550. |
 |
|
1993 Intel numeşte procesoarele din viitoarea
generaţie "Pentium", pentru a nu fi confundaţi cu ceilalţi
competitori. Noile procesoare Pentium vor folosi regiştri pe 32
de biţi, având un bus de 64 de biţi. Acestea vor avea 3,1
milioane de tranzistoare, folosind o tehnologie de 0,8 microni
şi o viteză de tact de 60 de MHz şi 66 de MHz, la un preţ de
$878. Ele vor putea executa 90 de milioane de operaţii pe
secundă, având o performanţă de 5 ori mai mare decât cea atinsă
de cipul Intel anterior, 486, şi va fi de 1500 de ori mai rapid
decât primul microprocesor. |
 |
|
1994 Apple Computer lansează QuickTake 100,
prima cameră digitală pe 24 biţi sub $1000. |
 |
|
1994 U.S. Robotics lansează modem-urile
Courier v.34 la o viteză de 28,8 Kbps, la un preţ de $329 intern
şi $349 extern. |
 |
|
1995 Intel introduce procesorul P6, care se
va numi Pentium Pro, la viteze de 150, 180 şi 200 de MHz,
folosind 5,5 milioane de tranzistoare. În acelaşi an, Intel
lansează şi procesorul Pentium la 133 MHz, care folosea 3,2
milioane de tranzistoare, bazate pe o tehnologie de 0,35
microni, la un preţ de $935. De asemenea, Intel introduce şi
procesorul Pentium OverDrive la 83 MHz, pentru a înlocui
procesoarele 486DX şi 486DX2 din vechile sisteme, acestea
costând $300. |
 |
|
1995 Cyrix anunţă microprocesorul 5x86 la 100
MHz. |
 |
|
1996 Intel lansează o nouă serie de
procesoare Pentrium care includ tehnologie MMX (eXtensii
MultiMedia). Această nouă serie conţine 5,5 milioane de
tranzistaore şi o parte de memorie ultrarapidă care-şi
accelerează performanţa, fiind capabilă de a executa până la 300
de milioane de comenzi pe secundă. Introducerea noii tehnologii
MMX înseamnă dotarea cipului cu un nou set de comenzi în vederea
creşterii performanţei multimedia. Procesoarele vor fi introduse
în computere de înaltă performanţă folosite în navigarea pe
Internet. |
|
1996 Advanced Micro Devices (AMD) lansează
procesorul K6, optimizat pentru cod de 16 şi 32 de biţi şi care
includea 32 Kocteţi de memorie cache. Acest cip se putea
introduce într-un soclu standard Pentium şi suporta MMX. De
asemenea, Cyrix a lansat procesorul M2 cu aceleaşi
caracteristici, dar având 64 Kocteţi de memorie cache. |
 |
|
1998 Discul digital multifuncţional (DVD)
arată ca un compact disc audio obişnuit, dar este mai performant
decât acesta. Principala diferenţă dintre cele două constă în
faptul că DVD-ul poate stoca mult mai multe date decât un CD, ca
de exemplu baze de date, software, sunete, imagini şi filme.
Astfel de discuri sunt produse sub diverse forme: discuri
read-only, pentru jocuri pe calculator sau filme, discuri şi
goale pentru copiere. |
 |
|
1998 Intel lansează pe piaţă procesoarele
Pentium II la viteze de 300, 333, 400, 450 MHz şi chiar mai
mari. |
 |
|
1999 Intel lansează procesoarele Pentium III,
la viteze de inclusiv 1 GHz. |
|
2001 Intel lansează procesoarele Pentium 4,
la viteze de inclusiv 2 GHz. |
|
2004
Intel lansează procesoarele Pentium 4
HT, cu tehnologie Hyper Threading. |
|
2005
Intel lansează procesoarele Pentium 4 Dual Core,
care conţin practic două procesoare. |
