"Cred că piaţa mondială va înghiţi, poate, vreo 5 computere" - afirma în 1943 un director de la IBM, pe nume Thomas Watson.

    "Computerele viitorului nu vor cântări mai mult de 1.5 tone" - dintr-un manual de Mecanică pentru Toţi, din 1949, care prezicea neobositul progres al ştiinţei .

    "Am străbătut ţara în lung şi-n lat, şi am vorbit cu cei mai capabili oameni, şi vă pot asigura că procesarea datelor pe computer este o farsă care nu va dura până la sfârşitul anului" - susţinea editorul responsabil cu publicarea cărţilor despre afaceri de la Prentice Hall, în 1957.

    "Nu există nici un motiv pentru care cineva să-şi dorească un computer acasă" - spunea în 1977 Ken Olson, preşedinte şi fondator la Digital Equipment Corporation.

    "640K de memorie RAM ar trebui să fie de-ajuns pentru toată lumea!" - Bill Gates, fondator şi preşedinte la Microsoft, 1981.

Inginerii americani au numit micile defecţiuni ale aparatelor "bugs" (gândac) de peste un secol. Thomas Edison a vorbit despre "bug"-uri în circuite electrice încă din anii 1870. Când primele calculatoare au fost construite în anii 1940, oamenii care lucrau la ele au găsit "bug"-uri şi în hardware şi în programele pe care acestea le rulau.

În 1947, inginerii care au lucrat la calculatorul Mark II la Universitatea Harvard au găsit o molie înţepenită între nişte componente care a pătruns în inima aparatului şi a provocat un scurtcircuit. Aceştia au lipit-o în caietul cu însemnări şi observaţii şi au denumit-o: "primul caz în care a fost găsit un bug". Cuvintele "bug" şi "debug" (a depana) au devenit apoi nişte cuvinte standard în limbajul programatorilor.