3000 i.e.n.

Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Etapa instrumentelor de calcul

3000 î.e.n. Cu 5000 de ani în urmă pe valea Tigrului şi Eufratului se utiliza o tăbliţă din argilă, pe care erau săpate şanţuri, în şanţuri fiind plasate pietricele. Prin deplasarea pietricelelor de-a lungul şanţurilor, număratul devenise "semiautomat", o mână fiind disponibilă pentru alte operaţii. Ideea de a găuri pietricelele şi de a înşira mărgelele obţinute în grupuri de câte 10 a condus la o creştere spectaculoasă a vitezei de calcul. "Calculatorul cu pietricele" s-a transformat în binecunoscutul abac.
Începutul erei noastre Abacul, născut în China cu 2000 de ani în urmă, avea iniţial 13 coloane, două mărgele la vârf reprezentând cerul, alte 5 la bază, reprezentând pământul. Japonezii au importat abacul şi l-au adoptat propriului lor mod de gândire, obţinând 21 de coloane. Cea de-a treia formă a abacului provine din Rusia, şi este formată din 10 rânduri, fiecare cu câte 10 mărgele. Abacul este atât practic încât se foloseşte şi astăzi în unele zone din Asia.
Sfârşitul sec.17 şi începutul sec.18 J. Napier şi R. Bissaker inventează rigla de calcul. Aceasta a fost precursoarea calculatorului electronic, şi a fost des folosită şi în anii 1970.

Etapa maşinilor mecanice de calcul

1642 La 19 ani, Blaise Pascal a construit o maşină de adunat. Maşina avea în locul bilelor de la abac roţi dinţate, fiecare rotiţă având 10 dinţi, câte unul pentru fiecare cifră zecimală. Pentru ca maşina să poată aduna şi numere mari, de ordinul sutelor, a utilizat câte o rotiţă pentru fiecare cifră din număr. Dar utilizarea sistemului de numeraţie zecimal punea probleme serioase când la adunare trebuia să apară o cifră de transport. Pascal i-a oferit maşina de adunat tatălui său, care era inspector financiar, dar a trimis o copie a maşinii însoţită de o scrisoare şi reginei Christina a Suediei, considerată drept protectoare a savanţilor.
1694 La 50 de ani după inventarea maşinii de adunat, Gottfried Wilhelm von Leibnitz a perfecţionat maşina astfel încât să poată efectua şi înmulţiri. Ideea salutară a fost utilizarea sistemului de numeraţie binar.
1823 Primul dispozitiv programabil a fost conceput de către Charles Babbage, cunoscut astăzi ca "părintele calculatoarelor". Maşina, "Analytical Engine" nu a funcţionat niciodată, datorită faptului că tehnologia de fabricare a părţilor sale componente era insuficient dezvoltată în acea vreme. Dar ideile care au stat la baza construcţiei ei au rămas valabile şi mai târziu. Componentele principale se regăsesc la sistemele de calcul moderne: un dispozitiv de introducere, pe bază de cartele perforate, un dispozitiv de memorare a numerelor în vederea prelucrării ("magazia"), un dispozitiv de calcul ("moara"), un dispozitiv de control şi unul de ieşire. Alături de Babbage a lucrat şi Ada Augusta, contesă de Lovelace, care poate fi considerată prima femeie programator, în cinstea ei fiind denumit limbajul ADA. Ada Lovelace a recunoscut o serie de tehnici de programare importante, cum ar fi utilizarea structurilor de selecţie repetitive şi a variabilelor index.
Moara lui Babbage
1872 E. Barbour realizează prima maşină de calcul cu imprimantă.
1892 W. Burroughs construieşte o maşină de calcul de birou perfecţionată.
1911 Marea Britanie s-a alăturat recent ţărilor care foloseau aparate de calcul pentru recensământul populaţiei. Aparatele înregistrau şi stocau informaţia folosind nişte cartoane perforate. Datele erau transformate în nişte găuri făcute pe mici cartoane. Un singur operator putea realiza până la 10.000 de carduri zilnic. Odată cu trecerea cardurilor prin aparatele de calcul, găurile erau detectate prin ace metalice şi contoare ca nişte ceasuri afişau rezultatele
1912 F. Baldwin şi J. Monroe încep producţia de masă a maşinilor mecanice de calculat, cu patru operaţii aritmetice.

Maşini electromecanice de calculat

(bazate pe roţi dinţate angrenate, acţionate electric )

1918 Doi francezi, Bloch şi Abraham, au realizat un mecanism care ar putea face posibilă existenţa unui aparat electric care poate executa calcule complexe într-o fracţiune de secundă. Acela era un circuit electric capabil să genereze tipul de semnale necesare. Dacă un astfel de aparat s-ar construi vreodată, el ar folosi probabil sistemul "binar", modul de reprezentare a numerelor ca succesiuni ale lui "1" şi "0". Sistemul binar ar fi potrivit, deoarece cifrele "1" şi "0" ar putea fi reprezentate prin prezenţa sau absenţa curenţilor electrici în diferitele părţi ale circuitelor sale.
1930 A început producţia de masă a maşinilor electromecanice de calculat prevăzute cu operaţiile: adunare, scădere, înmulţire, împărţire, rădăcina pătrata, subtotal etc.
1937 Un matematician de la Cambridge a realizat un aparat revoluţionar care poate fi învăţat să execute orice sarcini logice. În momentul de faţă acest aparat este doar o teorie într-o lucrare matematica, de către Alan Turing, dar ar putea avea implicaţii mult mai seroase. Turing este interesat să afle dacă poate exista un proces prin care să poată fi hotărâte toate întrebările matematice. În lucrarea sa, Turing descrie cum procesele logice pot fi descompuse în paşi, care pot fi rezolvaţi de un aparat. Turing a propus iniţial un aparat diferit pentru fiecare sarcină, dar l-a îmbunătăţit acum transformându-l într-un universal, care poate citi un set de instrucţiuni şi care poate fi învăţat să execute orice sarcină.
1937 Au apărut maşini electromecanice de calculat, bazate pe relee electromagnetice (Mark I), cu program cablat. Releele electromagnetice şi contactele lor joacă rolul elementelor bistabile. Cu ajutorul lor se pot codifica cifrele sistemului de numeraţie binar. În 1937 Howard Aiken, de la Universitatea Harward, a propus proiectul Calculatorului cu Secvenţa Automată de Comandă. Acesta folosea principiile enunţate de Charles Babbage şi tehnologia de implementare pentru calculatoarele electromecanice produse de IBM. Construcţia calculatorului Mark I a început in 1939 şi s-a terminat la 7 august 1944, dată ce marchează începutul erei calculatoarelor.
1943 În al II-lea Război Mondial, zilnic, forţele armate germane trimiteau mii de comunicate codificate de-a lungul Europei, folosind un aparat numit Enigma. Pentru a descifra mesajele codificate, savanţii britanici de la Bletchlez Park au realizat un decodor electronic numit "Colossus". Acesta conţinea 2400 de tuburi vidate şi consta în patru dispozitive electronice înalte. Comunicatele codificate erau introduse în Colossus sub forma unei benzi perforate; Colossus citea apoi de multe ori fiecare masaj, comparându-le cu coduri Enigma cunoscute, pâna când găsea o similitudine, imprimând apoi informaţia decodificată.
1943 Inginerii de la Şcoala de Inginerie Electrică de la Universitatea Pennsylvania au realizat primul computer electronic digital cu funcţii multiple. Aparatul se numea ENIAC (integrator numeric electronic şi computer) şi era un mamut ce ocupa întreaga încăpere. El cântărea 30 tone, consuma 200 kilowaţi de energie şi genera cantităţi uriaşe de căldură. Computerul a fost conceput pentru departamentul de Război al S.U.A. pentru a realiza calcule balistice complexe-ştiinţa plasării proiectilelor pe o traiectorie pentru a-şi atinge ţinta. ENIAC a fost proiectat şi construit de dr. Presper Eckert şi dr. John Mauchly. Principalele elemente care alcătuiesc circuitul computerului sunt tuburile vidate, aproximativ 19.000.

Maşinile electronice de calcul cu program memorat

Acestea au fost bazate la început pe tuburi electronice, apoi pe tranzistoare şi circuite integrate pe scară mică (SSI: sub 20 de tranzistoare pe pastila de Si), medie (MSI: 20 -1000 de tranzistoare pe pastila de Si), largă (LSI: 1000 – 50.000 de tranzistoare pe pastila de SI), foarte largă (VLSI: 50.000 – 100.0000 de tranzistoare pe pastila de Si) şi ultra largă (ULSI: peste 1.000.000 de tranzistoare pe pastila de Si).